În perioada sa de apogeu, Imperiul Roman a importat mii de animale din Europa, Africa și Asia pentru luptele din arene. Leii, tigrii, elefanții și alte animale erau vânate în probe sportive, forțate să lupte cu gladiatori sau erau folosite pentru executarea condamnaților în fața mulțimilor care aclamau.
Romanii au organizat lupte brutale până la moarte între diverse specii, punând să lupte unele împotriva altora, animale care nu se întâlneau niciodată în sălbăticie – cum ar fi urșii și leii. Mii de astfel de lupte au avut loc de-a lungul istoriei de 500 de ani a Romei. Deși puține înregistrări detaliate au supraviețuit, monedele, mozaicurile și picturile au dezvăluit amploarea acestor spectacole macabre.
În anul 80 e.n., în timpul jocurilor inaugurale organizate de împăratul Titus la Coloseumul roman, peste 5.000 de animale au fost folosite la vânătoare și lupte. Într-un meci faimos, un tigru asiatic de 270 kg s-a luptat cu un leu african de 225 kg.
Deși spectatorii se așteptau ca leul să câștige, tigrul înfuriat l-a învins rapid – răsturnându-l pe leu, sfâșiindu-i abdomenul și ucigându-l. Deși leii erau des întâlniți în arenele romane, tigrii erau rari și fascinau publicul. Înregistrările sugerează că, atunci când tigrii se confruntau cu leii în aceste spectacole brutale, tigrii ieșeau de obicei victorioși.
Cum s-au desfășurat luptele spectaculoase între animale la jocurile lui Titus
În timpul jocurilor împăratului Titus, în anul 80 e.n., un elefant african s-a luptat cu un taur. Elefanții, simbolizându-l pe vechiul dușman al Romei, Hannibal, erau preferați de mulțime datorită mărimii și inteligenței lor. Taurul, mult mai mic și mai puțin agresiv decât vitele moderne, a fost provocat cu foc pentru a se năpusti asupra lui. Când a atacat, elefantul l-a doborât și l-a ucis călcându-l în picioare.
La jocurile lui Titus, un rinocer negru din Africa de Est a luptat cu o serie de adversari. Mai întâi, a învins cu ușurință un taur mai mic, aruncându-l în aer înainte să-l ucidă. Trezit mai târziu pentru a înfrunta un urs, rinocerul înfuriat a atacat și l-a străpuns, aruncând animalul în aer în timp ce mulțimea aclama.
Oficialii au eliberat apoi mai mulți provocatori – doi tauri, un bivol și chiar o panteră – dar toți au avut aceeași soartă. Rinocerul i-a aruncat în sus sau i-a împuns pe fiecare cu ușurință, în timp ce pantera înspăimântată a fugit direct într-un zid de sulițe. Deși soarta sa finală este necunoscută, victoriile rinocerului au devenit legendare, apărând chiar și pe lămpi și monede romane.
Luptele comune cu animale includeau urși – tauri, lei – tauri, lei – urși și chiar rinoceri – elefanți. Luptele urs-tauri erau frecvente, probabil pentru că ambele animale erau ușor de obținut și egale. Muncitorii arenelor îi legau adesea împreună cu o frânghie pentru a forța lupta.
Puterea și cruzimea în arena romană: luptele între animale
Potrivit lui Seneca, învingătorul, după ce îl sfâșia pe celălalt, era de obicei ucis după aceea. Majoritatea reprezentărilor au specificat că ursul era deseori victorios, deoarece atacul taurului era neutralizat de frânghie.
Luptele leu-tauri erau, de asemenea, populare și apar pe multe monede și mozaicuri romane, arătându-i pe lei învingâtori, deși arta rară a reprezentat tauri care împungeau lei. Această temă a continuat în arta bizantină.
Luptele leu-urs sunt cunoscute doar prin câteva imagini, neoferind o idee clară despre care animal a prevalat. Cele mai spectaculoase evenimente au implicat rinocerii și elefanții, fiind puse în scenă de cel puțin două ori în istoria romană.
În anul 8 e.n., jocurile lui Augustus prezentau un elefant care învingea un rinocer; mai târziu, sub Pompei, Pliniu cel Bătrân a descris un rinocer antrenat să lupte cu elefanții, și țintind burțile lor vulnerabile cu cornul. Aceste lupte simbolizau puterea Romei asupra naturii și serveau drept demonstrații grandioase ale puterii imperiale și spectacolelor exotice.
Surse:
- Dio Cassius, Historia Romana.
- Pliniu cel Bătrân, Historia Naturalis.
Foto: Gladiatori și leu în Coloseum.
Citește și:
